BeTa’s BloG

“In zilele de 27-28 septembrie primaria orasului Darabani va invita sa sarbatoriti alaturi de noi 40 de ani de la recunoasterea acestuia ca oras”. Asa arata unul din zecile afise impanzite zilele trecute pe stradutele din Darabani.

Sa revenim.. am iesit si eu din casa ca tot omul sa vad ce e cu zarva din mijlocul orasului. Bere, mici, muzica buna, priteni si desigur mult, dar muult frig, brrr… Muzica. Hmm.. muzica de la populara la Fara Zahar, iar spre final HI-Q. Sa comentam putin ca doar la de astea ne pricepem cel mai bine. Atmosfera cat de cat de petrecere, dar pacat ca frigul naprasnic ne-a creat ceva probleme.

HI-Q au facut o treaba excelenta. Au mers brici si au reusit sa-mi cucereasca respectul deoarece au evoluat incredibil, nici nu mai stiu ce sa spun. Extraordinar! Lulu pur si simplu a distrus tobele alea iar Anya… este mult mai scumpa in realitate :”> .

S-a terminat si asta iar in dupa amiaza aceasta vom avea inca o portie cu Mihai Margineanu, Akent si multi altii. Un week-end destul de grozav.

Mai multe poze gasiti la magic (aici).

De ceva zile ma lupt cu un virus destul de enervant, gripa. Incerc sa scriu cateva cuvinte suflandu-mi nasul! Salile reci de clasa, vremea mai schimbatoare ca parfumul unei cucoane (Doamne! ce comparatie)mi-au provocat un guturai zdravan.

O durerea insuportabila de gat ma chinuie de parca cineva m-ar strangula,  nasul imi este rosu ca al unui clovn si am folosit in 3 zile servetele cat nu am folosit in ultimii 2 ani, putina febra se aduna toate se amesteca si rezulta starea mea foarte foarte buna proasta.

Nici eu nu stiu prea bine de ce m-am imbolnavit, cert e ca scoala este factorul principal care mi-a pornit aceasta raceala. Bancile reci, scaunele de lemn si peretii la fel de reci au contribuit si ele. Am incercat toate leacurile de la cele mai babesti pana la tot felul de ceaiuri, nimic…

Sper sa ma fac bine cat mai repede, dar pana atunci va dau un sfat: luati o haina in plus pe voi!

Dupa cum spuneam aici mi-am inceput aventura prin holurile lungi ale ciclului liceal. Ca fiecare aventura are si momente frumoase, dar si primejdii. Saptamana trecuta am invatat ca pentru a supravetui in liceu trebuie sa respecti niste “reguli”:

• cand merg la magazin trebuie sa ma imbrac cu tot ce am la mine. Deoarece coada care se intinde( de cele mai multe ori) in afara magazinului ma obliga sa stau putin(…) afara. (asta in cazul cand afara sunt maxim 10-15 grade C sau -0 grade C)
• cand ies din curtea liceului trebuie sa fiu atent pe unde merg. Sa va spun… voi nu stiti, dar pe langa iesirea din curtea liceului este o alee pe care veteranii liceului isi testeaza noile achizitii (masini care de care mai tunate, de la Dacie la Golf V) asa ca erau sa ma ieie si pe mine de cateva ori inainte. (si magazinul este in afara liceului)
• daca vreau sa nu se ieie (ascultat in fiecare ora, scos la tabla s.a.) profesorul de matematica de mine trebuie sa am grija la “look”. Au fost “avertizati” cativa colegi asa ca nu vreau sa trec prin ce au trecut ei (nu de alta, da’…)
• cand “circul” pe holuri trebuie sa ma feresc de orice “corp” care e mai inalt de cat mine cu 30-50 cm. Nu de multe ori se intampla sa scap intreg, testat.

Cam astea ar fi sfaturile de care trebuie sa tin eu cont zi de zi. Nu stiu cum e la voi, dar eu… ma lupt sa supravetuiesc .

Pe masura ce voi mai “descoperi” lista va fi updatata.

Desi eu nu prea sunt obisnuit cu trimisul massurilor, cu atat mai putin primitul acestor mesaje de care unii oameni abuzeaza in prostie, este o sursa foarte buna de trafic. Acum cateva minute (putin mai multe) am trimis un mass in care faceam reclama la articolul din primele zile de liceu.

La aproximativ 5 secunde dupa trimiterea mass-ului sa innebunesc nu altceva, aveam online pe blog 12 persoane. Un “numar” destul de frumos tinand cont ca blogul cateva zile a fost offline. Desi riscati sa va faceti un rang de spammer si sa primiti ignore,  mass-ul reclama ajuta.

Incredibil!

Huh.. si daca tot nu am mai scris de mult m-am gandit sa va povestesc cateva din primele mele aventuri de licean. Sa incepem…

O zi ploioasa de toamna (ca mai toate inceputurile)  niste copii sfiosi intra pe portile mari ale unei institutii si mai mari. Scoala… locul unde fiecare capatam obiceiuri, prieteni, dar cel mai important ne ajuta sa devenim cineva si sa avem o cariera. Unii chiar o urasc si mersul la scoala devine pentru ei un iad. Eu nu vad scoala asa… Nu agreez scoala prea mult, dar nici nu pot spune ca o urasc.

Fara alte introduceri incepe mica mea aventura printre zeci de usi, care se deschid o data cu dezvoltarea mea, zeci de colegi unii mai timizi altii putin mai agresivi, profesori multi, unii mai exigenti altii mai indulgenti. Incepem prima zi prin o ora (de doua ore) de dirigentie. Cunoastem diriginta si colegii, incepem sa legam cateva prietenii si totul decurge bine. Ziua se sfarseste cu bine, dar spre dupa-amiaza m-a luat o durere insuportabila de stomac. Senzatiile de voma nu ma lasau in pace si oricat as fi incercat nu as fi putut vomita. Intr-un final mi-am dat seama ca a fost de la un anume sandwich cumparat de la magazinul de langa scoala. Mama ma avertizase, dar nu am ascultat sfaturile ei, asa-mi trebuie! Si va spun si eu: ” Nu mai cumparati mancare cu salam de la magazin!” De ce? Deoarece mama mea a lucrat la un astfel de magazin si a observat ca in acele “sandwichuri” se pun doar “resturile”. Mezelurile expirate sau care au ramas in stocuri toate intra in mancarea pe care sute de elevi o cumpara zi de zi.

A doua zi incepe la fel de bine, incepem primele ore, intalnim primii profesori si totul decurge intr-un mod “normal”. Uite asa ajungem si in prezent, a treia zi (Miercuri). Astazi pot sa va spun cu mana pe inima (nu ca m-as lauda) dar nu am facut decat 2 ore din totalul de 5. Restul le-am pierdut degeaba palavragind prin clasa. Am inceput bine, zic eu, sa vedem continuarea…

Poate ati observat si voi ca am cam “uitat” de blog in ultima vreme. Da, asa e! Nu am mai scris nimic. De ce? am vrut sa ma bucur de ultimul week-end de vacanta. M-am relaxat, plimbat, curse cu bicicleta, cateva cazaturi, unele mai dure altele mai mititele, dar s-a terminat cu bine.

Am mai stat si pe la calculator, dar nu am mai deschis messul si am citit doar cateva bloguri… in rest m-am jucat. Ce? World Of Warcraft… am un chef nebun sa-l joc si chiar daca stiu ca este doar o pierdere de timp.. ceva ma atrage sa-l joc. Ma voi plictisi eu intr-un final, doar ca nu stiu cand.

Afara ploua si e frig… toamna!

Spuneam aici ca am fost la bunici. Bun, dar inainte sa plec nu aveam nici o idee despre ce as putea scrie, cat de proasta ar fi fost, dar nu am gasit-o. Am incercat, am stat, dar nu mi-a venit nimic.

Stiu ca majoritatea bloggerilor au probleme cu inspiratia, dar daca aveti nevoie de articole, iesiti afara, relaxati-va. Poate fi greu de crezut, dar am primit si eu un astfel de sfat “iesi afara, relaxeaza-te, de preferat in natura”, dar ca si altii nu am tinut cont de el. Uite acum mi-am dat seama cata dreptate avea… Si chiar daca exista posibilitatea ca sfatul meu sa nu fie luat in considerare de nimeni eu va recomand sa iesiti din casa, sa lasati calculatorul, sa mergeti in parc, oriunde, doar limpeziti-va gandurile.

Testat de mine, si merge 100% !

De fapt titlul postului nu se prea potriveste. Eu stau intr-o zona considerata pentru multi “tara”, dar pentru mine este un oras. Eu stau la bloc, iar bunicii mei traiesc la curte, la circa 5 minute de mers cu masina, 25 de minute pe jos (nu, nu avem tramvaie, troleibuze s.a.). Cum spuneam… ieri dupa amiaza am fost la bunici (ca in fiecare zi de altfel, doar ca a fost o zi mai “speciala”). Am fost cu mama in gradina, am cules vinete si le-am copt intr-o calduraaaa… Nu stiu daca stiati, dar eu sunt un mare “fan” al vinetelor. Imi place salata de vinete, zacusta, si orice altceva se poate prepara din vinete.

Spre seara rabla masina familiei (o dacie 1310, batrana, rablagita) a suferit o operatie pe cord deschis aka. saxofonul a trebuit inlocuit. Si eu ca un ajutor de mecanic fidel ce sunt, l-am ajutat pe tatal meu sa mentina masina in viata. Dar saxofonul vechi era foarte atasat de masina asa ca nu vroia sa iasa. Dupa aproximativ o ora, multa sudoare, nervi si suruburi rupte reusim sa scoatem piesa veche. Voi stiati cat de incurcata este dacia? (sau cel putin modelul 1310) Pe bune acu, a trebuit sa desfacem jumatate de masina pentru o teava scurta de jumatate de metru.

Pana la urma am reusit sa readucem mandria familiei la viata. Am ajuns acasa cu bine, murdar, dar dusul caldut ma ajutat sa ma relaxez. O zi plina…

Robert (Preoteasa) imi “arunca” o leapsa destul de draguta. El e foarte curios din fire si vreau sa stie cu ce imi ard eu timpul liber.

Hmm.. pai “afara” la varsta mea nu prea mai am ce sa ma joc, de fotbal nu sunt interesat deloc asa ca nu prea am ce face. Insa nu ratez nici o iesire cu bicicleta, oriunde. Poate bicicleta este si singurul lucru cu care imi mai ocup timpul “in afara peretilor”.

La calculator, aici am ce spune. In primul rand folosesc photoshop-ul, incerc chestii noi. Dar daca e vorba de jocuri in leapsa sa revenim… De jocuri am fost pasionat de cand am auzit de calculator, tin minte ca mergeam la sala si jucam Gta Vice City si ma fraiereau astia mari ca ma duc sa zbor cu avionul si uite asa mi se termina mie timpul si nici nu apucam sa pun mana pe tastatura. In prezent pe calculator ma joc:

• Counter-Strike; stiu ca multi au o parere proasta despre el, dar eu nu joc ore in sir, eu nu vreau sa intru in PGL, eu nu injur oamenii cand sunt omorat. Joc mai mult de placere, pe un singur server unde ma inteleg foarte bine cu adminii si playerii;
• World Of Warcraft; stiu ca si asta este considerat o pierdere de timp si ca creaza dependenta, aici asa e, chiar creeaza dependenta, dar nu tine la mine, daca joc o saptamana, doua maxim, ma plictisesc. Nu joc pe server oficial fiind ca nu am bani de aruncat pe jocuri…
• NBA Live 08; l-am “descoperit” acum o saptamana si ceva si este destul de dragut, grafica buna, gameplay foarte bun; daca sunteti pasionati de baschet vi-l recomand;
• Rose Online; jocul asta l-am gasit ieri pe Filelist si e un MMORPG la fel ca World Of Warcraft doar ca acesta are o tenta mai “copilareasca” adica nu sunt monstri, zombi, creaturi hidoase si altele + ca are cerinte foarte mici si dimensiunile kit-ului deasemea sunt mici.

Cam atat ma joc eu, stiu ca sunt multe jocuri, dar nu imi ajunge timpul pentru toate. Leapsa se duce mai departe la… azi sunt darnic, o poate prelua oricine.

* Iata ca mi-a revenit cheful de scris si sunt plin de idei care de care mai bune, ce fericit sunt…

* Bogdan este un inger pazitor pentru mine, fara el tema pe care o codez nu ar avea nici un viitor. Rar gasesti persoane care sa stie si cat de ocupate ar fi tot te ajuta, daca veti apela la el fiti sigur ca va ajuta (de la mine are promisa o statuie);

* Blogosfera se schimba in fiecare zi, bloggerii se ataca unii pe altii, de ce? lasati invidia la o parte si haideti sa facem o comunitate mare si unita;

* Imi poate explica si mie cum e cu ratio asta la trackere? Am facut si eu rost de un cont pe Filelist si nu vreau sa-mi deie disable;

* Astazi a fost (si inca este) o caldura de se topea asfaltul nu alta, in fata monitorului transpiram tot incercand sa mai adaug un <?php la tema.