Probabil ati tot auzit pe la TV despre marele film romanesc ” Un film simplu”. Simplu? Hmm.. oare la ce se refera? Exaaact la formatia Simplu! S-au gandit ei ca un film nu le strica asa ca iata, e gata.
Asta seara isi are premiera pe ProTv la ora 20:00.
Sunt curios de ce au putut crea romanii asa ca ma grabesc sa ajung in fata televizorului. Voi reveni cu pareri dupa film sau maine. Vizionare placuta! 
Gata! Imi ajunge! ma las de World Of Warcraft, jocul care a scos din minti zeci, sute de mii de persoane. E adevarat e un joc extrem de complex si foarte bine structurat, story line grozav. E unul din jocurile la care visam, visam sa fiu un erou, o alta lume. Am gasit-o, dar mi-am dat seama ca am pierdut mult prea mult timp, degeaba. Asa ca am decis sa nu mai joc!
Mi-a revenit cheful de Photoshop, m-am uitat in week-end peste niste tutoriale cu vectori, am ramas uimit de lucrurile ce le poti face cu Pen Tool. Am inceput sa desenez si un layout pentru bloguri cu ocazia sarbatorilor de iarna.
Tot acum in week-end am vazut muuulte muulte filme. Filme programate sa le vad de mult, iar acum, ca am terminat de vazut One Tree Hill (cel putin pana in Ianuarie cand apar urmatoarele episoade), mi-am facut timp. Madagascar 2, Narnia, Dark Knight, The Secret, RRRrrrr!, Grind sunt cateva din titlurile din calculatorul meu.
Iar acum o stire de ultima ora: un fan imi da add pe messenger cu o urare:
Ce oameni! 
Iata-ne aici, 1 decembrie 2008. Primul an in care-mi impartasesc gandurile cu voi, cititorii mei, care in ultimul timp sunteti din ce in ce mai putini, insa am de gand sa va recuceresc.
1 Decembrie, ziua nationala a Romaniei. Vineri diriginta ne-a povestit cate ceva despre aceasta zi. Ca in aceasta zi s-a proclamat Marea Unire Nationala, ca este importanta si alte chestii. Nu prea am fost eu atent deoarece am avut ora de la 7 si eram putin adormit.
Acum cativa ani imi placea sa stau si sa pierd vremea in fata televizorului de 1 Decembrie. Sa vad romani realizati peste hotare pe ProTv, sa vad emisiuni de tot felul. Dar cel mai mult ma impresiona marsul din Bucuresti. Pur si simplu eram uluit de tancuri, de imbracamintea soldatilor, totul era atat de frumos. Anul acesta zicea Arhi: “pe soseaua de sub arcul de triumf, erau numai c?ca?i. Desigur, nu m? refer la B?sescu ?i compania, ci la baligi de cal”, de aceea probabil nici nu m-am prea uitat la marea parada.
M-am schimbat, Romania s-a schimbat, romanii s-au schimbat si viata merge inainte.
Si daca tot e ziua noastra, a voastra: La multi ani, romane!
De fapt va mint, pinul mi-a venit acum cateva zile, dar nu a fost inspiratia necesara pentru a scrie un post despre acest lucru.
Desi mi-am facut cont la Adsense (pe numele tatalui meu) am renuntat acum aproximativ 2 luni la el cand mi-am dat seama ca banii nu cad din pod. Asa ca am renuntat la serviciile lor pana cand voi avea un trafic decent.
Sa va spun…
Vine tatal meu intr-o seara acasa si imi da o hartie. Prima data nu stiam ce e, dar am citit eu pe acolo si mi-am zis sa incerc o “mica” farsa. Ma uit speriat la tata si il intreb:
- De unde ai asta?!
-Pai a adus-o postasul. De ce? E ceva in neregula?
-Da, este. Este o factura de la Google in care-mi cer 100000 $ pentru nu stiu ce frauda. Ce ma fac?
- Ceeeeeeeeee? zise speriat.
-Cum auzi, ma baga la racoare tataaa .
-Stai calm, poate este o greseala, voi vorbi cu politia si voi da si un telefon la Google.
-Nu tata, nu este o greseala. Eu am facut o greseala!
-Ce greseala?!
-Te-am mintit! Nu este o factura, este un pin pentru contul de la adsense.
Mai departe urmeaza imagini socante. Nerecomandate celor sub 18 ani!
Ehh, ii explic tatalui meu ce si cum despre Adsense si se linisteste. Cum spuneam, adsense nu mai are ce cauta pe blogul meu si cum abia am timp de blogul personal, daramite sa mai incep alte proiecte, ma opresc aici, deocamdata.
Off: Netul astazi imi face fite, nu stiu daca voi reusi sa public acest articol, sa speram.
Ps: La multi ani tuturor Andreilor si Andreelor. Tot ce va doriti sa vi se implineasta!
E marti, 26 noiembrie 2008. Aceasta zi este cat se poate de melancolica. Mi-a trezit multe amintiri, una mai frumoasa ca alta. Dar, de ce? Pai pentru ca astazi au cazut primii fulgi de nea si au cazut, si au tot cazut pana cand mini-orasul si-a schimbat complet aspectul.
Amintiri, amintiri…
Iarna anului 2004 (nu stiu singur, dar fie), bate un prieten (cel mai bun pe vremea aia) la usa mea, eu politicos din fire il invit inauntru. Schimbam doua vorbe apoi luam sania si pornim a cauta o vale destul de periculoasa pentru doi “aventurieri” ca noi. Dupa cateva ore de izbit, lovit, zapada in ghetute, maini degerate si nasul inghetat ne-am luat inima-n dinti, asa ca pentru final, si am decis sa coboram pe valea … de care orice conducator de sanie s-ar fi inspaimantat. O vale cu curbe, portiuni de gheata si un mic izvoras inghetat. Insa am pornit, dar pe la jumatatea “pistei” nenorocirea se intamplase. Am prins o bucata de gheata, sania s-a rotit, si tot s-a rotit. Speriati intr-o fractiune de secunda am observat ca ne indreptam spre o piatra destul de mare, mai mare ca noi, care avea forma unei trambuline, in plus era acoperita cu un strat de gheata de cea mai buna calitate. Prea tarziu! Am luat piatra inainte si am sariiiit am avut cateva secunde cand nu stiam ce e cu noi. Eram jos, sania peste un gard, manusile prin toate partile. Ne-am ridicat, nimic rupt, destul de bine. Am supravetuit acestei intamplari, nu prea placuta si spre final, indreptandu-ne spre casa am decis sa o lasam mai moale cu “pistele” periculoase.
Dar sa revenim, aceasta s-a intamplat acum mult timp, insa imi aduc aminte cu placere de acele clipe, chiar daca acel bun prieten acum nu mai este la fel, a fost frumos.
Poate majoritatea dintre voi a adormit citindu-mi postul, dar trebuia s-o fac. Cel putin asta imi dicta constiinta. Acum dupa o zi obositoare ma duc sa-mi odihnesc corpul firav. Salut!
*imi cer scuze pentru orice greseala gramaticala (daca exista) postul a fost scris in graba.
Mai are rost sa zic ceva? Nu cred! Deja cred ca va-ti saturat sa cititi aceste articole cu “azi scriu, maine nu” sau alte chestii de genul asta. Ultimul post a fost scris acum cateva zile, 4 parca. Poate va intrebati de ce scriu acest articol, azi? Pai destul de simplu: azi am scapat de scoala la ora 12 (lucru care se intampla din ce in ce mai rar) si in putinul timp pe care il am incerc sa tastez cateva cuvinte.
Am downloadat si eu NFS-u care cica face ravagii si nu e frumos si grafica e nasoala. Nu ma astept sa-mi mearga dar macar incerc.
Cam atat, aaah da.. astazi nu cred ca mai scriu ceva, maine am prima mea teza (din ciclul liceal) la fizica. C’ya!
De ceva vreme simt tot mai mult ca se aproprie iarna. Nu pot sa spun ca este un anotimp mult iubit, dar nici ca il urasc, e oricum undeva pe la coada. Eu iubesc caldura, vara, nu stiu de ce, probabil din cauza ca sunt nascut vara. Poate! Oricum imi aduc aminte cu placere de anii cand mergeam cu colegii la sanius, la bulgareala. Asta se intampla undeva prin clasa a 3-4a, acum nu-mi mai arde de nimic si sunt sigur ca daca m-ar vedea cineva pe o sanie acu ar incepe sa rada. Asta e, au trecut anii ca vantul.
Afara e friiig, ceata, ciorile se intorc si este atat de multa monotonie. Brrr!
Noroc de sobica din casa care ma face sa stau in tricou, ca altfel… nu vreau sa ma gandesc. Dar in ciuda celor spuse mai sus astept iarna, astept sa ninga, pentru ca copii sa se poata bucura si ei de ce ne-am bucurat noi.
Atentie! Post destinat pentru cei care urmaresc/au urmarit One Tree Hill sau pentru cei care iubesc serialele!
Pentru cei care inca nu au ajuns pe la jumatatea sezonului 2, “When the stars go blue” este melodia care ii desparte pe Nathan si pe Haley.
Totul incepe cu deschidere Tric-ului, unde Peyton afla de la Nathan de talentul ascuns al lui Haley. Peyton in dorinta sa de a avea cat mai multi artisti in club, se “roaga” de Chris Keller sa faca atmosfera. Aici el o intalneste pe Haley si ii propune sa treaca pe la el in studio si sa inregistreze cateva melodii. Toate bune si frumoase cand Nathan vede ca Chris i-o fura pe Haley… (aici urmeaza chestii plictisitoare) …Chris pleaca, dar inainte de asta o saruta pe Haley. El revine pentru inca un show la Tric si o i-a si pe Haley cu el in turneu. Nathan cand vede ca Haley a plecat, dispera si distruge orga pe care Haley a exersat prima data…(acum urmeaza partea in care Nathan e complet distrus, jocul lui, totul)… pana cand el face un accident pe o pista de curse, la o viteza ametitoare. Lucas o suna pe Haley si aceasta decide sa vina acasa, insa Nathan ii interzice asta. Dupa accident isi revine si cam asa se termina sezonul 2. Aaa da, in ultimul episod Deb incearca sa-l omoare pe Dan, dand foc firmei sale. Lucas il salveaza si se termina. (mi se pare mie sau Dan are mai multe veti ca o pisica?)
Urmand ca in sezonul 3 Haley sa se intoarca acasa pe bune si se impaca cu Nathan, Brooke se impaca de asemenea cu Lucas si Peyton descopera ca a fost adoptata. Mai multe nu va spun, totusi cred ca stiati deja lucrurile astea.
V-am avertizat!
Ps: Stiu ca sunt jalnic la povestit! Nu trebuie sa-mi mai spuneti.
Iar, si iar in fiecare an suntem nevoiti sa suportam mutrele parlamentarilor pe toti copacii, stalpii, peretii din oras?
In fiecare zi in blocul meu gasesc zeci de fluturase. De la PNL la PD-L, PSD si care mai sunt ele. Astia sufera de portocalita, albastrita?
Nu-i mai suport. Stop! Chiar si pe internet gasesc zeci de reclame, care mai de care. Eu inteleg ca aveti nevoie de publicitate, dar nici chiar asa ma. Nu distrugand singurul parc din oras cu zeci de afise, fluturase. Am mai vazut ca prin orasi impart sepci, calendare, pixuri, brelocuri. Pentru ce? Omu’ daca are sa te voteze te voteaza si fara sa deie ochii cu tine la fiecare pas. Mai urmeaza sa primesc si mail-uri cu continut electoral si totul ar fi perfect.
Nu am varsta necesara pentru a vota, insa daca as putea, nu m-as chinui prea mult sa merg la vot. Era o vorba: degeaba te duci tu sa votezi pe cutare ca tot cine vor ei iese.
Urez si eu cu intarziere la multi ani tuturor persoanelor care poarta numele derivate din Mihail, Gavril. Printre acestia se numara si fratele meu, care ieri a implinit 8 anisori (da, stiu ca e mic, tocmai de asta imi place, nu cred ca as suporta sa am un frate mai mare). Si lui Gabi, si Gabrielei (la care imi pare sincer rau ca nu am putut ajunge ) si la toti, sa fiti fericiti si tot ce va doriti sa vi se implineasca.
Off: Uite asa cateva zile nu am postat mai nimic, din lipsa de timp. Asta e!
